Medicul care nu este şi uman, ci numai ştiinţific, ar putea să amputeze un picior cu ajutorul ştiinţei; dar numai cu ajutorul ştiinţei nu s-ar putea preîntâmpina ca acela care a suferit o amputare sau urmează a suferi o amputare să nu se sinucidă înainte, respectiv după amputare. Nu e desigur necesar să subliniem că o astfel de sinucidere nu ar avea o justificare; căci ce fel de viaţă ar fi oare aceea al cărei sens constă în a putea merge sau sta pe două picioare? Un medic primar chirurg, care ar vrea să renunţe la orice asistenţă medicală spirituală, nu ar trebui să se mire dacă nu-şi găseşte un pacient înainte de operaţie pe masa de operaţie, ci după suicid pe masa de disecţie, la "ultimarius", medicul care are de-a face ultimul cu pacienţii.
Viktor E. Frankl, Teoria şi terapia nevrozelor. Introducere în logoterapie şi analiză existenţială,
Ed. Trei, Bucureşti, 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu